Săptămâna Mondială a Conștientizării asupra Antibioticelor

Intre 12-18 noiembrie se organizeaza Săptămâna Mondială a Conștientizării asupra Antibioticelor.

Cu această ocazie, Societatea Română de Microbiologie, în cadrul unui proiect dezvoltat in parteneriat cu Organizația Mondiala a Sănătății și cu Revista ”Viața Medicală”, va organiza pe 15 noiembrie, la Institutul National de Boli Infectioase ”Prof. dr. Matei Balș”, o conferință având ca temă rezistența la antimicrobiene. La atelier vor fi prezentate date cu privire la consumul de antibiotice, nivelurile de rezistenta al principalelor bacterii implicate in producerea infectiilor invazive si raportarea infectiilor asociate asistentei medicale din România in anul 2017.

CONSULTATI AGENDA CONFERINTEI (pdf)

Multe dintre descoperirile medicale din ultimul secol ar putea fi amenintate din cauza răspândirii rezistenței la antimicrobiene. Boli infecțioase care puteau fi vindecate, devin acum dificil sau imposibil de tratat și se răspândesc în toată lumea. De pildă, În 2016, la nivel global, 490.000 de oameni s-au îmbolnăvit de tuberculoză multidrog rezistentă si se estimeaza ca 700000 de persoane mor annual datorita infectiilor produse de bacteriile multirezistente, Tocmai de aceea, rezistența la antimicrobiane devine din ce în ce mai mult o amenințare serioasă la adresa sănătății publice globale și necesită intervenții la nivel politic, profesional și social.

Rezistența la antibiotice este prezentă în toate țările. Pacienții cu infecții cauzate de bacterii rezistene au risc crescut de rezultate clinice grave, precum și de deces, și consumă mai multe resurse medicale în comparație cu pacienții infectați cu tulpini nerezistente ale aceleași bacterii. Klebsiella pneumoniae – o enterobacterie care poate genera infecții grave ce se pot solda chiar și cu deces – este tot mai rezistenta la tratamentul acu antibiotic de rezerva (carbapeneme) si s-a răspândit în toate regiunile lumii. Este una dintre cauzele majore de infecții asociate asistentei medicale, cum ar fi pneumonia, septicemia, mai ales in sectii de terapie intensive si la nou-născuti. În unele țări, din cauza rezistenței, carbapenemele mai nu acționează la peste jumătate dintre persoanele tratate pentru infecții cu K. pneumoniae. De asemenea, eșecul la tratamentele care au fost cele mai eficace pentru gonoree (cu cefalosporine de generația a treia) a fost confirmat în cel puțin 10 țări (Australia, Austria, Canada, Franța, Japonia, Norvegia, Slovenia, Africa de Sud, Suedia și Marea Britanie).

În România, situația privind rezistența bacteriilor izolate din infectii invazive în 2016 era urmatoarea:

• Klebsiella pneumoniae: rezistenț la carbapeneme – 35,9%, locul 3 în UE;
• Pseudomonas aeruginosa rezistent la carbapeneme – 52%, locul 1 în UE;
• Streptococcus pneumoniae rezistent la eritromicină – 39%, locul 3 în UE, și rezistent la penicilină – 41,4%, locul 1 în UE;
• Staphylococcus aureus, cel mai mare procent din UE de tulpini MRSA (rezistente la meticilină) 50,5%, locul 1 în UE. (conform ”Surveillance of antimicrobial resistance in Europe”, Annual report of the European Antimicrobial Resistance Surveillance Network (EARS-Net) 2016)

Apariția și dezvoltarea rezistenței bacteriilor la antibiotice este un fenomen natural datorat mutațiilor ce apar în genele bacteriilor sau datorită unor elemente genetice exogene care se pot transmite între bacterii. Bacteriile pot dobândi mecanisme multiple de rezistență și devin astfel insensibile la mai multe clase de antibiotice, limitând astfel drastic alternativele terapeutice în infecțiile produse de aceastea. Ceea ce stă la originea răspândirii rezistenței este utilizarea excesiva sau incorecta in sectorul uman si veterinar a antibioticelor și transmiterea bacteriilor rezistente între oameni, animale și in mediu. Practicile de slabă calitate de prevenire și control al infecțiilor, precum și măsurile inadecvate de igienă, contribuie și ele la răspândirea acestor bacterii.

Așadar, rezistența la antimicrobiane este o problemă complexă care afectează întreaga societate și este determinată de o serie de factori interconectați, Intervențiile individuale și izolate au un impact limitat, astfel că este nevoie de acțiuni coordonate la nivel national si regional care să reducă la minimum apariția și răspândirea rezistenței la antimicrobiene.